Să ne facem sau nu un typeface propriu?
În contextul în care interacționăm cu brand-uri aproape în fiecare secundă, tipografia este o fațetă extrem de importantă a acestora, ea reprezentând un procent foarte mare din identitatea lor – logo-ul, sloganul, website-ul, aplicațiile, mesajul de pe un spot TV etc. – toate sunt typefaces. A nu se confunda cu fonturile. Termenii se folosesc frecvent unul în locul celuilalt, și cu precădere cel din urmă, dar e bine de știut ce înseamnă fiecare dintre ei.
Există o clasificare clară și pe care cred că e important să o cunoaștem, care ne poate ajuta în alegerea categoriei fontului pe care să-l folosim – fie că vorbim despre construcția unui brand, fie că vorbim despre un layout.
Dacă în cea mai mare parte a secolului trecut, corporațiile foloseau fonturi licențiate, în ultimii ani din ce în ce mai multe companii își crează propriul șir de caractere. Startul a fost dat acum mulți ani de companiile mari precum Apple, Google, Airbnb și Coca-Cola, cel mai recent șir de caractere proprii aparținând chiar Guvernului SUA, dar trend-ul a fost adoptat și de companiile mai mici.
De ce să ne construim un typeface custom?
În primul rând pentru costuri, cele pentru crearea unui typeface propriu fiind mult mai mici decât cele aferente licențierii unora deja existente pe parcusul anilor, în cazul companiilor mari – IBM și Nextflix au declarat că au salvat milioane de dolari anual făcând trecerea de la Helvetica la IBM Plex și respectiv, de la Gotham la Netflix Sans.
Faptul că șirul de caractere trebuie să poată fi folosit în mai multe limbi este, de asemenea, un motiv de luat în calcul. Cel mai adesea companiile folosesc typefaces care suportă doar limbile latine, dar pe măsură ce footprint-ul business-ul se lărgește, extinderea către alte tipuri de caractere devine obligatorie.
Nu este de neglijat nici faptul că șirurile de caractere care funcționau foarte bine în print offline, nu au fost gândite și pentru mediul digital și, evident că, nu se adaptau bine pe ecranele calculatoarelor, acolo fiind redate prin pixeli în loc de tuș. Ele au avut nevoie de optimizare, au fost modificate și eventual, noi șiruri de caractere au fost create.
Există însă și cazuri în care unele companii trec de la un typeface digital la cel pentru print cum este cazul Airbnb și puteți citi aici de ce, sau care, datorită unui portofoliu mare produse și servicii care trăiesc atât în mediul online, cât și offline, și-au unit brand-ul și produsele sub un singur typeface (Samsung și Apple). Apple a mers chiar mai departe de atât cu San Francisco și a reinventat modul în care este randat un typeface. type
Însă cel mai invocat motiv este diferențierea – într-o lume în care globalizarea omogenizează totul, tânjim după unicitate și vrem să ieșim în evidență prin orice mijloace găsim a fi potrivite business-ului nostru. Chiar și așa, cuvintele cheie care descriu șirurile de caractere custom sunt mereu aceleași: prietenoase, moderne, curate, simple, umane. Ajungem, astfel, să avem un typeface foarte puțin diferit de cele deja existente, ori nu exact asta încercăm să evităm prin crearea unui typeface custom?
Înainte de a lua decizia dacă este cu adevărat nevoie de un typeface custom, ar fi bine să facem o analiză a motivelor pentru care luăm în calcul această variantă. Și, nu în ultimul rând, să ne întrebăm dacă putem să realizăm ceva care să funcționeze mai bine sau cel puțin la fel de bine ca ceva ce deja există, și care să arate într-un mod unic.
Articol scris de Ioana Dumitrascuta, membru IAA Young Professionals Romania.